Federalism
-
Blog: Câte capete are dragonul Europa?
13 noiembrie 2012PresseuropBlog -
Dezbatere: O Europă federală, pentru a reda sens existenţei noastre
29 octombrie 201230544 Corriere della Sera Milano -
Dezbatere: Lăsaţi-ne în pace cu statul-naţiune!
25 octombrie 201219285 Der Spiegel Hamburg -
Dezbatere: O federaţie, dar sub ce formă?
23 octombrie 201222469 Respekt Praga -
Dezbatere: Euroforicii, cei mai periculoși prieteni ai noștri
22 octombrie 201236522 Die Zeit Hamburg -
Integrare europeană: Este necesar un referendum privind viitorul Europei
17 octombrie 201227256 Il Foglio Milano -
Criza din zona euro: Federalismul sau moartea !
28 septembrie 2012760194 Le Point Paris -
Eurozone crisis: Trăiască Statele Unite ale Europei
5 iunie 201279891 The Guardian Londra -
Dezbatere: Europa trebuie să aleagă un superstat sau scindarea euro
25 mai 20129829PresseuropThe Economist -
Criza din zona euro: Adio dulce suveranitate…
8 decembrie 201134917 El País Madrid -
Ghinea versus Quatremer:: UE, un club al virtuoşilor protestanţi şi catolici?
7 noiembrie 2011PresseuropBlog -
Dezbatere: Jürgen Habermas: Democraţia este noua miză
27 octombrie 201115626 Le Monde Paris -
Criza din zona euro: Îngropăm ideea federală
21 octombrie 20111285 Le Figaro Paris -
Criza zonei euro: Kohl şi Mitterand ar face oare mai bine?
10 octombrie 20111022 De Volkskrant Amsterdam -
Idei: Hamlet nu poate fi federalist
28 august 201123017 Evenimentul Zilei Bucureşti -
Ficţiune politică: Hai să îndrăznim Europa 2.0 !
30 mai 20112467 Die Welt Berlin -
Criza grecească: Împrumuturile care creează un stat federal
12 mai 201178 The Times Londra -
Integrare europeană : Paris şi Berlin joacă pentru Bruxelles
9 februarie 2011552 The Times Londra -
Integrare: Europa Federală? Tocmai s-a format
3 noiembrie 20104113 The Times Londra -
Instituţii : Bine aţi venit la Sfântul Scaun al Europei
6 iulie 201037 The Economist Londra -
Belgia: Generaţia "pax belgica" preia ştafeta
6 ianuarie 2010PresseuropLa Libre Belgique -
Editorial: Trăiască tineretul !
9 octombrie 20091Presseurop
Singurul mijloc de a face faţă tulburărilor provocate de criza economică şi politică europeană este crearea unui stat federal puternic, descentralizat şi respectat, asigură scriitorul italian Claudio Magris. 
Cine pledează azi pentru creşterea în importanţă a Europei îşi atrage mânia adepţilor profesionişti ai democraţiei pure, care i se vor opune invocând statul naţional ca model suprem. Dar vrem într-adevăr să trăim într-o super-Austrie?
Indiferent că este vorba de buget, de politici sau de solidaritate financiară, ideea unei integrări sporite în cadrul Uniunii Europene este la modă. Dar care ar fi forma definitivă a acestei Uniuni mai federale? Nimeni cu ştie cu exactitate şi aceasta este problema.
Există eurosceptici, eurofobi dar și euroforici. Ultimii se regăsesc atât printre intelectuali, cât și printre politicieni și sunt cel puțin la fel de periculoși ca primii, pentru că ei abuzează de UE pe post de Weltanschauung, estimă Die Zeit. 
Construcţia europeană, aşa cum a fost realizată până în prezent de către elite şi de "paternalismul lor binevoitor" şi-a atins limitele. Următorul pas spre o Uniune politică nu se va putea face fără consultarea directă a cetăţenilor, consideră directorul revistei italiene de geopolitică Limes. 
Pentru unul dintre intelectualii de top ai Franţei, Europa nu are altă alegere decât să se îndrepte spre un scop simplu: uniunea politică. Altfel euro este sortit să dispară. 
Dacă Germania trebuie să plătească pentru criza din zona euro, preţul va fi în schimb crearea unei uniuni politice şi fiscale. Se întocmesc deja proiecte în perspectiva a ceea ce ar putea fi un summit european crucial pe 28 şi 29 iunie. 
Dacă va fi aprobată de cele Douăzeci și Șapte, uniunea fiscală propusă de Angela Merkel și Nicolas Sarkozy va fi o nouă etapă decisivă spre federalismul european. Dar este toată lumea gată să plătească prețul pentru asta: renunțarea la autonomia bugetară a statelor?
Criza zonei euro face necesară o mai mare integrare politică a UE. Însă calea împrumutată de conducătorii europeni lasă pe margine ceea ce ar trebui să le fie de fapt prioritar: bunăstarea cetăţenilor, stabilită într-un cadru democratic, consideră sociologul Jürgen Habermas. 
Summitul zonei euro din 23 octombrie ar putea fi urmat de încă unul în 26, la cererea Germaniei şi a Franţei. Dar din modul de a înfrunta criza din zona euro, putem constata că în ciuda dezacordurilor sale, axa Berlin-Paris şi metoda interguvernamentală au luat avantajul asupra ideii federale, constată Le Figaro. 
Oare conducătorilor europeni le lipseşte un anume leadership, un simţ al conducerii pentru a face faţă crizei? Potrivit unui cronicar de la De Volkskrant, ceea ce îi frânează este mai degrabă diviziunea politică a epocii noastre şi opinia publică. 
Statele Unite ale Europei pe care unii le-ar dori, sunt o himeră, incompatibilă cu istoria şi pluralitatea culturilor de pe continentul nostru, crede scriitorul român Mircea Cărtărescu. 
În Nord, bogatele regiuni industriale aliate ţărilor din arcul alpin. În Sud, o confederaţie mediteraneană cu mai mult de 100 de milioane de locuitori. Dacă s-ar reinventa potrivit acestei scheme, Uniunea ar duce-o cu mult mai bine, asigură sociologul german Gunnar Heinsohn. 
Infuziile financiare nu funcţionează, dar ele permit Uniunii Europene să-și întărească centralizarea puterii pe cheltuiala guvernelor naţiunilor membre, comentează editorialistul Anatole Kaletsky, de la The Times. 
"Pactul pentru competitivitate" nu este atât o preluare franco-germană de control al UE, ci un pas înainte spre o Europă federală, susţine ziaristul Times Anatole Kaletsky. Din acest motiv schiţarea unui "guvern economic" în zona euro nu va uşura efectele crizei financiare. 
Uitaţi de modificarea tratatului cerută de Angela Merkel ori de obiecţiile la bugetul lui David Cameron! Adevăratul eveniment de săptămâna trecută de la Bruxelles a fost faptul că Europa a făcut un pas important spre a deveni un stat unic. 
Pentru majoritatea Eurocraţilor, federalismul UE este mai mult decât o convingere politică, este o religie. Naţionalismul şi-a arătat într-adevăr pericolele, dar naţiunile sunt încă relevante pentru democraţie, subliniază The Economist.